AUTOMOBILUL AUTONOM - PROIECTIE SF SAU REALITATE?

             Statul Nevada este primul si deocamdata singurul in lume care a autorizat in luna iunie a acestui an circulatia libera a automobilului autonom - „care se conduce singur”.

            Masina este rezultatul unor cercetari indelungate si aplicatii la programul Street View conceput de gigantul Google, in colaborare cu centrele universitare Stanford si  Carnegie Mellon.

            Automobilul „fara sofer” este un vehicul autonom capabil de a indeplini nevoile de transport ale unei masini obisnuite.  El „vede” mediul inconjurator cu ajutorul unor senzori radar si laser si al unor camere video si este capabil sa interpreteze datele in scopul luarii celei mai eficiente decizii in trafic. Soferul propriu-zis nu trebuie decat sa selecteze destinatia din computerul de bord si masina efectueaza singura toate manevrele de la inceputul calatoriei pana la sfarsit, terminand cu parcarea.

            Deocamdata, masina nu poate fi vazuta pe strazi, dar inevitabila introducere in traficul curent ar rezolva o gramada de probleme datorate factorului uman:

            - ar reduce numarul accidentelor

            - ar fluidiza traficul, prin capacitatea de a calcula si optimiza distantele

            - ar elibera soferul de manevrele de sofat

            - ar elimina constrangeri de varsta sau abilitati si dezabilitati ale soferului

            - oamenii nu mai trebuie sa-si ia masina peste tot pentru ca ea poate veni singura sa-i ia. De aici si functia de taxi, fapt ce ar micsora numarul autovehiculelor in trafic si ar reduce poluarea.

            Raspunsul inventatorilor germani de la Freie University la vehicolul Google n-a intarziat sa apara. Ei au conceput si modificat o masina care sa serveasca drept taxi fara sofer doar prin apasarea unui buton. Sistemul sau se leaga la Ipad-ul pasagerului care solicita un taxi intr-o anumita zona a orasului. Se poate chiar vedea pe harta cum masina parcurge singura distanta pana la tine.

           

            Automobilul se foloseste de o serie intreaga de scanere cu laser, camere video, GPS si radare pentru a rezolva situatiile problematice din trafic. Cu toate acestea, putem cu adevarat avea incredere in performantele sale??

            Cum reactioneaza cand intalneste pietoni rataciti sau ce se intampla cand in fata apare o alta masina care obtureaza vederea? Sau daca vreun huligan sparge vreo camera video sau vreun alt senzor? Evident, toate acestea trebuie sa-si gaseasca raspuns inainte ca vehicolul autonom sa poate circula in siguranta pe strazi.

Vitaminele – sursa de sanatate sau efect placebo?

„Sa nu uiti sa-ti iei vitaminele!!” parca si acum ne amintim cum ne indruma mama in copilarie...cu toate acestea, e posibil ca fraza sa ramana numai de domeniul trecutului.

            Desi popularitatea lor creste vazand cu ochii in toate colturile lumii, cele mai recente studii (si sunt tot mai multe) arunca o umbra de indoiala asupra beneficiilor reale ale administrarii de vitamine.

            Numai in aceasta vara s-au finalizat doua studii in SUA care intaresc dubiile in acest sens. Unul dintre ele se refera la administrarea de vitamina E si celalalt, la suplimentele multivitaminice pentru femei.

            Prima cercetare ( Selenium and Vitamine E Cancer Prevention Trial ), ce s-a desfasurat pe parcursul a 3 ani (intre luna august 2001 si iulie 2004), testeaza daca intr-adevar vitamina E administrata barbatilor diminueaza riscul de cancer de prostata. Un esantion de 35 533 de barbati din SUA, Canada si Puerto Rico au fost impartiti in patru grupuri: fiecare a primit unul din cele patru tratamente: vitamina E, seleniu (un mineral esential despre care se crede ca reduce riscul de cancer al prostatei daca e asociat cu vitamina E), cele doua luate impreuna sau o pilula placebo. Rezultatul uimitor a fost ca administrarea vitaminei E de fapt creste riscul de aparitie a cancerului. Luata impreuna cu seleniul, pare sa contrabalanseze incidenta sa.

            Rezultatele sunt urmatoarele:

            ESANTION 1 – 8752 barbati au primit seleniu – 575 cazuri de cancer

            ESANTION 2 – 8737 barbati au primit Vitamina E – 620 cazuri de cancer

            ESANTION 3 – 8702 barbati au primit Vitamina E + seleniu – 555 cazuri de cancer

            ESANTION 4 – 8696 barbati au primit pilula placebo – 529 cazuri de cancer

            In concluzie, administrarea de vitamina E sau a seleniului – separat sau asociate – nu reduce riscul aparitiei cancerului de prostata. Datele au fost centralizate in luna iulie 2011, deci dupa 7 ani de la incetarea administrarii pe barbati de rase diferite, dar cu varste cuprinse intre 50 si 55 de ani.

            Cel de-al doilea studiu – The Iowa Women’s Health Study -  adresat femeilor la menopauza, s-a desfasurat pe o perioada de aprox. 20 de ani si a concluzionat ca administrarea suplimentelor vitaminice si a mineralelor e asociata de o crestere a ratei mortalitatii, comparat cu femeile care nu le iau.

            Totusi, trebuie sa mentionam ca in toate situatiile, subiectii care si-au administrat vitamine, le-au inclus in dieta lor normala, asociindu-le cu vitaminele naturale prezente in alimente. Ele pot interactiona intre ele iar efectul lor este greu de masurat. Daca ridicam privirea catre o perspectiva mai ampla, devenim din ce in ce mai constienti ca beneficiile aduse de acestea sunt tot mai mici cu cat adancim si perfectionam cercetarile.

            Marion Nestle, nutritionist si expert in probleme de alimentatie si sanatate publica in New York, remarca: „Ar fi corect sa recunoastem ca suplimentele nu fac oamenii sanatosi mai sanatosi decat sunt.” (Wall Street Journal)

            Cu el sunt de acord si cei din Biroul de Control al Suplimentelor Nutritive din SUA, ramura a Institutului National de Sanatate, care spun ca vitamina C, despre care se credea ca alunga raceala, s-a dovedit total ineficienta. Ba chiar luata in exces, poate cauza diaree, greata si crampe stomacale. Desi popular se spunea ca administrarea de B6 si B12 reduce riscul bolilor cardiovasculare, s-a constatat ca datele nu sunt relevante. Asociatia Bolnavilor de Inima afirma ca „ dovezile nu sunt indeajuns de solide incat sa putem considera vitamina B ca fiind o metoda de a reduce riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare”. Indiscutabil, calciul este esential pentru sanatatea oaselor, dar studiile arata ca nu reduce incidenta cancerului si bolilor de inima. Din contra, poate conduce la aparitia calculilor la rinichi.

            Cercetari mai vechi concluzionau ca beta-carotenul reduce riscul aparitiei cancerului de plamani. In 1994 si 1996 s-au finalizat doua studii din care reiese ca fumatorii care iau beta-caroten sunt predispusi sa dezvolte o forma de cancer pulmonar fata de cei care nu iau. Mai mult, o continuare a acestui studiu confirma efectul nedorit al beta-carotenului chiar daca subiectii au incetat de multi ani sa si-l administreze.

            Considerand si cealalta fata a monedei, de necontestat ramane faptul ca vitaminele in cazul carentelor alimentare si malnutritiei isi au un rol esential in dieta zilnica. Femeile insarcinate nu trebuie sa se opreasca din a lua acidul folic, care este responsabil cu dezvoltarea celulara completa a viitorului fat si reduce riscul malformatiilor congenitale.

            Desi cercetarile din ultimii ani aduna tot mai multe informatii, trebuie sa recunoastem ca nu suntem decat la inceput, iar astfel de studii care infirma beneficiile administrarii de vitamine nu fac decat sa vrem sa accentuam demersurile pentru noi cercetari. Deci, in concluzie, cum gestionam situatia de incertitudine? Inainte de a lua orice supliment, este de preferat sa consultati un medic specialist si sa va informati din cat mai multe surse, pentru ca, asa cum afirma si profesorul Nestle, s-ar putea sa fie o risipa de bani administrarea de vitamine pesoanelor care nu au nicio carenta. Cel  mai potrivit mod de a obtine vitaminele si mineralele necesare?? vechea metoda: o dieta naturala si echilibrata.

TRATAMENT IMPOTRIVA LEUCEMIEI CE DEPASESTE SI CELE MAI NEBUNE ASTEPTARI

             Dupa cum arata cele mai recente teste (finalizate in august a.c.), virusul HIV e posibil sa devina o noua arma in lupta impotriva celor mai cunoscute forme de leucemie.

             De-a lungul carierei sale de 20 de ani in Marina Statelor Unite, dr. imunolog Carl H. June a studiat radioactivitatea si efectul sau asupra marinarilor in misiune, virusul HIV si transplantul de maduva osoasa. Dar, de-abia dupa ce sotia sa, Cynthia, a fost diagnosticata cu cancer ovarian (1996) cercetatorul si-a intensificat si canalizat atentia spre cautarea unui tratament eficient, de cele mai multe ori largindu-si perspectiva si in afara laboratorului. Din pacate, nu a putut face nimic pentru sotia sa, care s-a stins in 2001. „ Mi-a dat un imbold real sa gasesc ceva care sa functioneze cu adevarat, cu rezultate clinice concrete.”
             In prezent, viata sa se leaga de laborator si cercetarile sale la Universitatea Pennsylvania pentru a perfectiona terapia cu gene modificate, terapie ce a atras atentia oncologilor din intreaga lume pentru ca a eradicat leucemia in faza terminala la 2 pacienti. Rezultatul testelor preliminare „a depasit si cele mai nebune asteptari” a afirmat dr. Carl June, liderul echipei de cercetatori.

             In majoritatea cazurilor, boala se trateaza in prezent cu transplant de maduva osoasa, care de cele mai multe ori este respinsa de corpul pacientului si se finalizeaza in mod „ oribil”.

            

Terapia doctorului June evita complicatii de acest fel, pentru ca se foloseste de materialul genetic personal al bolnavului, la care face anumite modificari. Din sangele pacientului se separa un numar de celule T (limfocite) carora li se modifica ADN-ul combinandu-l cu ADN strain introdus prin sange infectat cu HIV inactiv dar care ajuta celulele sa identifice CD-19, o molecula situata la suprafata limfocitelor. O alta celula pacaleste raspunsul venit de la tumora si impiedica dezvoltarea necontrolata a acestora.

              PHILADELPHIA – acum un an
            Tratamentul chemoterapeutic a incetat sa mai functioneze in cazul domnului William Ludwig, 65 de ani, pacient cu leucemie cronica limfocitara in faza terminala, si cum mari sperante nu mai avea, s-a inscris voluntar in experimentul curajos al dr.- ului June. Acesta a izolat aprox. 1 miliard de celule limfocitare din sangele bolnavului si le-a inoculat gene noi programate sa atace celulele canceroase. Apoi le-a reintrodus in sangele pacientului.

             La inceput nu s-a intamplat nimic. Dar dupa primele 10 zile, s-a dezlantuit iadul in salonul lui Ludwig; a inceput sa aiba frisoane, temperatura corpului a crescut vertiginos, tensiunea a scazut la limite extreme. A devenit atat de bolnav incat medicii curanti au hotarat sa fie mutat la terapie intensiva si au avertizat ca este posibil sa se stinga. Familia bolnavului s-a adunat la spital temandu-se de ce e mai rau.

             Cateva saptamani mai tarziu, frisoanele au disparut. La fel si leucemia.
             Nu mai era nici urma de ea – nu se mai regaseau nicaieri celule canceroase, nici in sange, nici in maduva spinarii si nici noduli limfatici inflamati la examinarea tomografica.
Un an mai tarziu, boala e in remisie totala, la fel si in cazul unui al doilea pacient, iar pentru al treilea, progresele sunt in proportie de 70 %.




            „Totusi nu sunt decat trei pacienti”, avertizeaza dr. Walter J. Urba, un editorialist colaborator al New England Journal. „ Trei sunt mai bine decat unul, dar tot nu sunt 100.” Si in plus, sa vedem care va fi evolutia celor trei peste cativa ani. Cu toate acestea, rezultatele sunt „destul de remarcabile”.

             Desi rezervat, dr. Kanti Rai, seful Sectiei de Hematologie, Oncologie a Spitalului Long Island, New York, recunoaste ca rezultatele sunt extraordinare.

             Principalele complicatii ale terapiei par sa fie ca aceasta distruge si alte celule sanguine ce lupta impotriva infectiilor, de aceea pacientul necesita tratamente aditionale lunare sub spitalizare.

             Leucemia cronica limfocitara, cea mai des intalnita afectiune a sangelui, loveste numai in Statele Unite 44 000 persoane, majoritatea adulti, din care jumatate se sting anual. Prin chimioterapie si radioterapie, boala se poate tine sub un oarecare control, dar pana in prezent, singurul tratament este transplantul de maduva osoasa sau de celule stem. Dar procedura necesita o mostra compatibila si da rezultate doar in 50% din cazuri si de multe ori poate produce efecte secundare severe, ce pun in pericol viata pacientului, cum sunt durerile acute si infectiile.

SPIONATI DE MII DE OCHI

               Noua camera digitala a ajuns sa fie atat de mica incat sa fie inclusa in interiorul  telefoanelor mobile, e indeajuns de puternica incat sa inregistreze cu inalta fidelitate mari cantitati de informatii si indeajuns de populara incat sa o gasim peste tot. Insa odata cu perfectionarea tehnologiei digitale, apar doua directii de opinie diametral opuse: sa facem share de fisiere foto si video online sau sa ne temem ca ne pierdem intimitatea sub pretextul supravegherii pentru siguranta noastra???

            Tot mai multe intersectii si semafoare au cate un ochi digital, fiecare obiectiv mai mult sau mai putin important este dotat cu astfel de tehnologie de supraveghere, pana si persoanele fizice apeleaza la astfel de mijloace pentru a-si proteja locuintele intr-un fel sau altul. Londra este orasul care conduce in topul celor mai „spionate” metropole din lume. O incursiune in spatele acestor puncte de control ne permite sa intelegem cum functioneaza sistemul de supraveghere. Scotland Yard-ul se foloseste de inregistrarile video pentru a completa informatii la dosarele de punere sub inculpare a infractorilor surprinsi pe strazi, la fel si in cazul revoltelor din ultimii ani. Fiecare londonez este supravegheat in medie de 300 de ori pe zi.Si in New York se apeleaza tot mai intens la supravegherea cu ochi digitali, Mary Bloomberg si diverse organizatii guvernamentale urgenteaza perfectionarea acestui sistem.

            Dar oare monitorizarea colturilor intunecate de strada si a intersectiilor poate sa reduca numarul infractiunilor?  Sau sunt inca o metoda de a da amenzi de trafic si parcare asa cum se presupune ca s-a intamplat in Franta?? Chiar si in afara zonelor de supraveghere publica, ochiul digital creeaza mai mult decat disconfort; sa nu uitam cazul lui Tyler Clementi, un violonist de exceptie de 18 ani, care  s-a  sinucis aruncandu-se de pe un pod, dupa ce a fost spionat cu o camera web de catre colegul sau de camera in ipostaze intime, in timp ce se saruta cu un alt coleg.

            Totusi ingrijorarea populatiei spre astfel de aspecte nu e indeajuns incat sa contracareze entuziasmul cu care tinerii, in general, aleg sa-si inregistreze si sa faca publica fiecare miscare, chiar urmarita 24h, 7 zile pe saptamana. Cat de mult ne deranjeaza intruziunea in viata privata ramane un subiect de dezbatut, de vreme ce viitorul tehnologiei digitale se prefigureaza intr-o tot mai accelerata progresie; s-au pus deja in aplicare programe de scanare a fizionomiei fetei si de urmarire a infractorilor iesiti cu eliberare conditionata. Ramane de vazut cati dintre noi se incadreaza intre cei care spun: „Sunt nevinovat, nu am nimic de ascuns, deci de ce sa ma opun scanarii daca astfel ajut la stoparea infractionalitatii” sau „Refuz sa-mi fie monitorizata orice miscare si vreau sa nu mi se constranga dreptul la libertate”.

            Iata un bun punct de inceput de dezbatere!