Dupa cum arata cele mai recente teste (finalizate in august a.c.), virusul HIV e posibil sa devina o noua arma in lupta impotriva celor mai cunoscute forme de leucemie.
De-a lungul carierei sale de 20 de ani in Marina Statelor Unite, dr. imunolog Carl H. June a studiat radioactivitatea si efectul sau asupra marinarilor in misiune, virusul HIV si transplantul de maduva osoasa. Dar, de-abia dupa ce sotia sa, Cynthia, a fost diagnosticata cu cancer ovarian (1996) cercetatorul si-a intensificat si canalizat atentia spre cautarea unui tratament eficient, de cele mai multe ori largindu-si perspectiva si in afara laboratorului. Din pacate, nu a putut face nimic pentru sotia sa, care s-a stins in 2001. „ Mi-a dat un imbold real sa gasesc ceva care sa functioneze cu adevarat, cu rezultate clinice concrete.”
In prezent, viata sa se leaga de laborator si cercetarile sale la Universitatea Pennsylvania pentru a perfectiona terapia cu gene modificate, terapie ce a atras atentia oncologilor din intreaga lume pentru ca a eradicat leucemia in faza terminala la 2 pacienti. Rezultatul testelor preliminare „a depasit si cele mai nebune asteptari” a afirmat dr. Carl June, liderul echipei de cercetatori.
In majoritatea cazurilor, boala se trateaza in prezent cu transplant de maduva osoasa, care de cele mai multe ori este respinsa de corpul pacientului si se finalizeaza in mod „ oribil”.
Terapia doctorului June evita complicatii de acest fel, pentru ca se foloseste de materialul genetic personal al bolnavului, la care face anumite modificari. Din sangele pacientului se separa un numar de celule T (limfocite) carora li se modifica ADN-ul combinandu-l cu ADN strain introdus prin sange infectat cu HIV inactiv dar care ajuta celulele sa identifice CD-19, o molecula situata la suprafata limfocitelor. O alta celula pacaleste raspunsul venit de la tumora si impiedica dezvoltarea necontrolata a acestora.
PHILADELPHIA – acum un an
Tratamentul chemoterapeutic a incetat sa mai functioneze in cazul domnului William Ludwig, 65 de ani, pacient cu leucemie cronica limfocitara in faza terminala, si cum mari sperante nu mai avea, s-a inscris voluntar in experimentul curajos al dr.- ului June. Acesta a izolat aprox. 1 miliard de celule limfocitare din sangele bolnavului si le-a inoculat gene noi programate sa atace celulele canceroase. Apoi le-a reintrodus in sangele pacientului.
La inceput nu s-a intamplat nimic. Dar dupa primele 10 zile, s-a dezlantuit iadul in salonul lui Ludwig; a inceput sa aiba frisoane, temperatura corpului a crescut vertiginos, tensiunea a scazut la limite extreme. A devenit atat de bolnav incat medicii curanti au hotarat sa fie mutat la terapie intensiva si au avertizat ca este posibil sa se stinga. Familia bolnavului s-a adunat la spital temandu-se de ce e mai rau.
Cateva saptamani mai tarziu, frisoanele au disparut. La fel si leucemia.
Nu mai era nici urma de ea – nu se mai regaseau nicaieri celule canceroase, nici in sange, nici in maduva spinarii si nici noduli limfatici inflamati la examinarea tomografica.
Un an mai tarziu, boala e in remisie totala, la fel si in cazul unui al doilea pacient, iar pentru al treilea, progresele sunt in proportie de 70 %.
„Totusi nu sunt decat trei pacienti”, avertizeaza dr. Walter J. Urba, un editorialist colaborator al New England Journal. „ Trei sunt mai bine decat unul, dar tot nu sunt 100.” Si in plus, sa vedem care va fi evolutia celor trei peste cativa ani. Cu toate acestea, rezultatele sunt „destul de remarcabile”.
Desi rezervat, dr. Kanti Rai, seful Sectiei de Hematologie, Oncologie a Spitalului Long Island, New York, recunoaste ca rezultatele sunt extraordinare.
Principalele complicatii ale terapiei par sa fie ca aceasta distruge si alte celule sanguine ce lupta impotriva infectiilor, de aceea pacientul necesita tratamente aditionale lunare sub spitalizare.
Leucemia cronica limfocitara, cea mai des intalnita afectiune a sangelui, loveste numai in Statele Unite 44 000 persoane, majoritatea adulti, din care jumatate se sting anual. Prin chimioterapie si radioterapie, boala se poate tine sub un oarecare control, dar pana in prezent, singurul tratament este transplantul de maduva osoasa sau de celule stem. Dar procedura necesita o mostra compatibila si da rezultate doar in 50% din cazuri si de multe ori poate produce efecte secundare severe, ce pun in pericol viata pacientului, cum sunt durerile acute si infectiile.
De-a lungul carierei sale de 20 de ani in Marina Statelor Unite, dr. imunolog Carl H. June a studiat radioactivitatea si efectul sau asupra marinarilor in misiune, virusul HIV si transplantul de maduva osoasa. Dar, de-abia dupa ce sotia sa, Cynthia, a fost diagnosticata cu cancer ovarian (1996) cercetatorul si-a intensificat si canalizat atentia spre cautarea unui tratament eficient, de cele mai multe ori largindu-si perspectiva si in afara laboratorului. Din pacate, nu a putut face nimic pentru sotia sa, care s-a stins in 2001. „ Mi-a dat un imbold real sa gasesc ceva care sa functioneze cu adevarat, cu rezultate clinice concrete.”
In prezent, viata sa se leaga de laborator si cercetarile sale la Universitatea Pennsylvania pentru a perfectiona terapia cu gene modificate, terapie ce a atras atentia oncologilor din intreaga lume pentru ca a eradicat leucemia in faza terminala la 2 pacienti. Rezultatul testelor preliminare „a depasit si cele mai nebune asteptari” a afirmat dr. Carl June, liderul echipei de cercetatori.
In majoritatea cazurilor, boala se trateaza in prezent cu transplant de maduva osoasa, care de cele mai multe ori este respinsa de corpul pacientului si se finalizeaza in mod „ oribil”.
Terapia doctorului June evita complicatii de acest fel, pentru ca se foloseste de materialul genetic personal al bolnavului, la care face anumite modificari. Din sangele pacientului se separa un numar de celule T (limfocite) carora li se modifica ADN-ul combinandu-l cu ADN strain introdus prin sange infectat cu HIV inactiv dar care ajuta celulele sa identifice CD-19, o molecula situata la suprafata limfocitelor. O alta celula pacaleste raspunsul venit de la tumora si impiedica dezvoltarea necontrolata a acestora.
PHILADELPHIA – acum un an
Tratamentul chemoterapeutic a incetat sa mai functioneze in cazul domnului William Ludwig, 65 de ani, pacient cu leucemie cronica limfocitara in faza terminala, si cum mari sperante nu mai avea, s-a inscris voluntar in experimentul curajos al dr.- ului June. Acesta a izolat aprox. 1 miliard de celule limfocitare din sangele bolnavului si le-a inoculat gene noi programate sa atace celulele canceroase. Apoi le-a reintrodus in sangele pacientului.
La inceput nu s-a intamplat nimic. Dar dupa primele 10 zile, s-a dezlantuit iadul in salonul lui Ludwig; a inceput sa aiba frisoane, temperatura corpului a crescut vertiginos, tensiunea a scazut la limite extreme. A devenit atat de bolnav incat medicii curanti au hotarat sa fie mutat la terapie intensiva si au avertizat ca este posibil sa se stinga. Familia bolnavului s-a adunat la spital temandu-se de ce e mai rau.
Cateva saptamani mai tarziu, frisoanele au disparut. La fel si leucemia.
Nu mai era nici urma de ea – nu se mai regaseau nicaieri celule canceroase, nici in sange, nici in maduva spinarii si nici noduli limfatici inflamati la examinarea tomografica.
Un an mai tarziu, boala e in remisie totala, la fel si in cazul unui al doilea pacient, iar pentru al treilea, progresele sunt in proportie de 70 %.
„Totusi nu sunt decat trei pacienti”, avertizeaza dr. Walter J. Urba, un editorialist colaborator al New England Journal. „ Trei sunt mai bine decat unul, dar tot nu sunt 100.” Si in plus, sa vedem care va fi evolutia celor trei peste cativa ani. Cu toate acestea, rezultatele sunt „destul de remarcabile”.
Desi rezervat, dr. Kanti Rai, seful Sectiei de Hematologie, Oncologie a Spitalului Long Island, New York, recunoaste ca rezultatele sunt extraordinare.
Principalele complicatii ale terapiei par sa fie ca aceasta distruge si alte celule sanguine ce lupta impotriva infectiilor, de aceea pacientul necesita tratamente aditionale lunare sub spitalizare.
Leucemia cronica limfocitara, cea mai des intalnita afectiune a sangelui, loveste numai in Statele Unite 44 000 persoane, majoritatea adulti, din care jumatate se sting anual. Prin chimioterapie si radioterapie, boala se poate tine sub un oarecare control, dar pana in prezent, singurul tratament este transplantul de maduva osoasa sau de celule stem. Dar procedura necesita o mostra compatibila si da rezultate doar in 50% din cazuri si de multe ori poate produce efecte secundare severe, ce pun in pericol viata pacientului, cum sunt durerile acute si infectiile.
f. tareeee
RăspundețiȘtergere