Noua camera digitala a ajuns sa fie atat de mica incat sa fie inclusa in interiorul telefoanelor mobile, e indeajuns de puternica incat sa inregistreze cu inalta fidelitate mari cantitati de informatii si indeajuns de populara incat sa o gasim peste tot. Insa odata cu perfectionarea tehnologiei digitale, apar doua directii de opinie diametral opuse: sa facem share de fisiere foto si video online sau sa ne temem ca ne pierdem intimitatea sub pretextul supravegherii pentru siguranta noastra???
Tot mai multe intersectii si semafoare au cate un ochi digital, fiecare obiectiv mai mult sau mai putin important este dotat cu astfel de tehnologie de supraveghere, pana si persoanele fizice apeleaza la astfel de mijloace pentru a-si proteja locuintele intr-un fel sau altul. Londra este orasul care conduce in topul celor mai „spionate” metropole din lume. O incursiune in spatele acestor puncte de control ne permite sa intelegem cum functioneaza sistemul de supraveghere. Scotland Yard-ul se foloseste de inregistrarile video pentru a completa informatii la dosarele de punere sub inculpare a infractorilor surprinsi pe strazi, la fel si in cazul revoltelor din ultimii ani. Fiecare londonez este supravegheat in medie de 300 de ori pe zi.Si in New York se apeleaza tot mai intens la supravegherea cu ochi digitali, Mary Bloomberg si diverse organizatii guvernamentale urgenteaza perfectionarea acestui sistem.
Dar oare monitorizarea colturilor intunecate de strada si a intersectiilor poate sa reduca numarul infractiunilor? Sau sunt inca o metoda de a da amenzi de trafic si parcare asa cum se presupune ca s-a intamplat in Franta?? Chiar si in afara zonelor de supraveghere publica, ochiul digital creeaza mai mult decat disconfort; sa nu uitam cazul lui Tyler Clementi, un violonist de exceptie de 18 ani, care s-a sinucis aruncandu-se de pe un pod, dupa ce a fost spionat cu o camera web de catre colegul sau de camera in ipostaze intime, in timp ce se saruta cu un alt coleg.
Totusi ingrijorarea populatiei spre astfel de aspecte nu e indeajuns incat sa contracareze entuziasmul cu care tinerii, in general, aleg sa-si inregistreze si sa faca publica fiecare miscare, chiar urmarita 24h, 7 zile pe saptamana. Cat de mult ne deranjeaza intruziunea in viata privata ramane un subiect de dezbatut, de vreme ce viitorul tehnologiei digitale se prefigureaza intr-o tot mai accelerata progresie; s-au pus deja in aplicare programe de scanare a fizionomiei fetei si de urmarire a infractorilor iesiti cu eliberare conditionata. Ramane de vazut cati dintre noi se incadreaza intre cei care spun: „Sunt nevinovat, nu am nimic de ascuns, deci de ce sa ma opun scanarii daca astfel ajut la stoparea infractionalitatii” sau „Refuz sa-mi fie monitorizata orice miscare si vreau sa nu mi se constranga dreptul la libertate”.
Iata un bun punct de inceput de dezbatere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu